ZICĂTOARE (de la a zice < lat. dicere) Cunoscute și sub denumirea de expresii și locuțiuni proverbiale, zicătorile sînt asemănătoare cu proverbele, dar nu identice. Dacă proverbul se constituie din propoziții sau fraze întregi de sine stătătoare, zicătoarea are o formulare mai redusă. Ea nu se folosește separat, ci legată sintetic de o propoziție sau frază, avînd o funcție caracterizatoare a unui fapt particular, exprimat prin propoziția sau fraza de care este legată. Exemplu, slugă la dîrloagă, se zice de cineva ce-i sub ascultarea unui prost. Soare cu dinți, cînd e soare, dar și frig mușcător. Sac spart, pentru un nesătul. A legat cartea de gard, cînd cineva nu mai vrea să învețe. Și zicătorile, ca și proverbele, se caracterizează prin exprimarea plastică, iar folosirea lor într-un context vorbit sau scris mărește expresivitatea stilului.