Definiția cu ID-ul 939614:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZIDI, zidesc, vb. IV. Tranz. 1. A executa o zidărie; p. ext. a ridica o clădire, a face o construcție; a clădi, a Construi. Întorcîndu-se în patria sa, el zidi o biserică de piatră foarte frumoasă, în satul Bălăcești. BĂLCESCU, O. I 82. Văzut-ai vreodată cum începe a zidi casele? DRĂGHICI, R. 44. ◊ Fig. El zidea în închipuire o altă lume, mai frumoasă decît aceea aevea. GANE, N. II 63. Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfărîmi... orice-ai spune, Peste toate o lopată de țărînă se depune. EMINESCU, O. 1134. ◊ Refl. Fig. A se forma; a se înălța. Nori ca de bazalt de aspri se zidesc pe-albastra boltă. EMINESCU, O. IV 134. Tot ninge... troianul mereu se tot zidește. contemporanei, VII 264. 2. A închide într-un zid, într-o zidărie. Aici să-mi durați mănăstire naltă... Iar de nu, apoi V-oi zidi pe voi, V-oi zidi de vii Chiar în temelii! ALECSANDRI, P. P. 187. ◊ Refl. Mulți călugări spărgeau zidul [catacombei], intrau înăuntru, zidindu-se. SAHIA, U.R.S.S. 46. 3. (în concepția creștină, despre dumnezeu) A Crea. Pe un om drept la înfățișare și la suflet l-a zidit același dumnezeu care m-a zidit pe mine. SADOVEANU, O. VII 21. Toate pentru pămînt a fi zidite se arată de cătră induratul dumnezeu. EMINESCU, N. 45. Omule... crezi că jivinile toate sînt pentru tine zidite? CONACHI, P. 267.