ZILNIC, -Ă, zilmci, -e, adj. De fiecare zi, cotidian; p. ext. obișnuit, banal. După ce nunta se sfîrși, după ce trebile luară mersid lor zilnic, Cerinat argatul se înfățișă dinaintea stăpînului său. GANE, N. II 88. Nu puteam sfredeli stînca răsărită în calea mea spre a trece mai departe; de aceea hotărîi să mă opresc și să-mi fac aici zilnicul și obișnuitul meu popas. HOGAȘ, M. N. 160. În articolul întîi ni se spune, în sfîrșit, că interesele lumii zilnice n-au ce căuta în artă, că poetul trebuie să ne transporte în lumea curată a ficțiunilor. GHEREA, ST. CR. II 72. Simplicitatea țăsăturii romîne putea să ne dea nădejdea că osebirea între limba scrisă și limba zilnică nu ar fi fost niciodată mare. RUSSO, O. 69. ◊ Pîine zilnică = hrană de toate zilele. Niște bijuterii aduse de ei fură transformate în pîine zilnică. BART, E. 304. (Fig.) Literatura este pîinea zilnică a unui neam. RUSSO, O. 82. ◊ (Adverbial) Scîrbit de ticăloasele jivine de care zilnic mă izbesc în cale, M-am surghiunit și mă găsesc mai bine In lumea veche-a fabulelor tale. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 135. E deștept. E suflet mare, care zilnic se mărește. DAVILA, V. V. 38. Primea zilnic vești de la soțul său. CARAGIALE, O. III 91.