znamăn s.n. 1 (înv., reg.) Piatră, semn de mormînt. ♦ (reg.) Loc în afara cimitirului, unde sînt înmormîntați sinucigașii. ♦ Restr. Mormînt de sinucigaș. 2 (reg.) Ființă slabă și pocită; arătare. • pl. -e. și (reg.) znamen, snamen s.n., sniamen, sniamet s.m. /sg. refăcut după znamenii, pl. lui znamenie.