ZURBALÂC, zurbalâcuri, s. n. (Înv. și pop.) Luptă, harță. ♦ Revoltă, răscoală. – Din tc. zorbalik.

zurbalâc sn [At: NECULCE, L. 158 / V: (îvr) zor~, (reg) ~lic / Pl: ~uri / E: tc zorbalik] 1 (Înv) Răzvrătire. 2 (Îvr; îf zorbalâc; îe) A ridica ~ A se răzvrăti. 3 (Îvp) Ceartă (zgomotoasă). 4 (Pex) Luptă.

ZURBALÂC, zurbalâcuri, s. n. (Pop.) Luptă, harță. ♦ Revoltă, răscoală. – Din tc. zorbalık.

zorbalâc sn vz zurbalâc

zurbalic sn vz zurbalâc

zurbalîc s.n. 1 (înv., reg.) Luptă, harță. 2 (înv.; mai ales în legătură cu vb. „a face”) Revoltă, răscoală. • pl. -uri. />tc. zorbalık.

†ZURBALÎC, ‡ZORBALÎC (pl. -îcuri) sn. Răscoală, revoltă, rebeliune: Tătarii ... pentru această pricină au făcut zorbalîc, de au făcut războiu cu Turcii N. -COST. [tc. zorbalyk].

ZURBALÎC, zurbalîcuri, s. n. (Învechit și arhaizant) Luptă, harță. Să-mi aleg d-un cal porumb, Lung în trup și scurt în gît, Cum e bun de zurbalîc Și vrednic de haiducit. ȘEZ. XII 72. ♦ Rebeliune, revoltă, răscoală. Un necunoscut a pus pe hîrtie... cîteva fapte dintre anii 1819 și 1821, privitoare la «zurbalîcul» de supt Scarlat Calimah. IORGA, L. II 77.

ZURBALÎC, zurbalîcuri, s. n. (Pop.) Luptă, harță. ♦ Revoltă, răscoală. – Tc. zorbalik.

zurbalîc n., pl. urĭ (din maĭ raru zorbalic, revoltă, la Beld. 2529 și în Serbia, d. turc. zorbalyk). Fam. Zurba, gîlceavă, scandal.

zurbalâc (înv., pop.) s. n., pl. zurbalâcuri

zurbalâc (înv., pop.) s. n., pl. zurbalâcuri

zurbalâc s. n., pl. zurbalâcuri

ZURBALÂC s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.

zurbalîc s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE^[1]. REBELIUNE. REVOLTĂ. corectat(ă)

ZORBALÎC s. n. v. zurbalîc.

ZURBALÎC 1. n. (Mold., ȚR) Răzvrătire. A: Pentru această pricina tătarii au făcut zorbalîc, de au făcut război cu turcii. N. COSTIN. Socotea că, de nu va vindeca aceasta, poate să se facă și vrun zurbalîc. AXINTE URICARIUL; cf. NECULCE. B: S-au înștiințat de la hanul pentrui zurbalîcul tătarilor bugeceni și pentru nebuneasca împotrivire a lor. R. POPESCU. Variante: zorbalîc (N. COSTIN; NECULCE). Etimologie: tc. zorbalık. Vezi și zurba, zurbagiu. Cf. hăbrușag,. rocoș, rocoșeală, rocoșire, ro- coșiit, rocoșitură, zurba (2).