zorit², ~ă a [At: PONTBRINT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: zori²] 1 (Înv) Îndemnat. 2 (Pex) Constrâns² (1). 3 (D. oameni) Care se grăbește foarte mult Si: (îvr) zoritor (2), zoriu. 4 (D. oameni) Care se mișcă foarte repede. 5 (D. manifestări ale oamenilor) Care se produc cu mare grabă. 6 (D. manifestări la oamenilor) Care trădează o mare grabă Si: iute, întins, repezit, grăbit, precipitat², repede, (rar) zoritor (3), zornic, (înv) pripitor, rapid.