zornăi vb. IV. 1 intr. (despre obiecte confecționate din metal, din sticlă etc. sau despre părți componente ale unor astfel de obiecte) A produce un zgomot caracteristic cînd se mișcă, se ciocnește de ceva sau cînd este lovit de ceva; (pop.) a zorzoi, a zuzui. Scăpă cele patru chei, cari zornăiră pe pardoseală (DELAVR.). 2 tr. A face să producă un zgomot caracteristic prin lovirea, ciocnirea, sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc.; a zurui, (pop.) a zorzoi. Se închinară pe rînd, zornăindu-și pintenii (CA. PETR.). • prez.ind. zornăi, (înv., reg.) -iesc. și (înv., reg.) zornoi, zărnăi, zîrnăi vb. IV. /zor² + -năi.