zugrăvi vb. IV. 1 tr. (constr.; compl. indică pereții unei clădiri sau ai unei încăperi) A acoperi cu o soluție apoasă de var amestecată cu humă (și cu diverși coloranți), uneori și cu desene care imită tapetul. Camera era zugrăvită într-o culoare alburie (GAL.). ◊ Expr. A zugrăvi (totul sau toate) în negru v. negru. 2 tr. (a. plast; compl. indică imagini, modele folosite) A reproduce pe pînză, pe hîrtie, pe sticlă cu ajutorul pensulei și al culorilor; a picta. O icoană muscălească cu raiul și iadul în culori vii, zugrăvite pe sticlă (CA. PETR.). ♦ (înv.) A desena; a schița. ◊ Analog. Gerul cel mai greu zugrăvește pe fereastră flori de primăvară (MAIOR.). ♦ (înv., reg.) A scrie (caligrafic). Numele gării e zugrăvit mare pe frontispiciu (SADOV.). 3 tr. (a. plast.; compl. indică obiectele, materialul pe care se execută picturile) A acoperi cu picturi; a picta. D-apoi tu știi să zugrăvești biserici? (VLAS.). ♦ Fig. A împodobi; a înfrumuseța. Cărările albe zugrăvite cu umbrele mrejelor de frunze (EMIN.). 4 tr. (a. palst.; compl. indică operele de artă executate) A crea, a realiza cu mijloacele specifice picturii. A zugrăvit cîteva icoane de lemn și le-a prins pe pereți (STANCU). 5 tr., refl. (deprec.; despre femei) A (se) farda. 6 refl., tr. A ieși în evidență; a (se) profila, a (se) contura; a (se) proiecta, a (se) reflecta. Moara sta... zugrăvită pe cer în depărtarea ei (SADOV.). ◊ Fig. Umbra dumitale s-a zugrăvit cu farmec pe cîmpul plin de ghimpi al vieții lui (GAL.). 7 refl. (despre stări psihice) A se imprima, a se reflecta, a se exterioriza pe figura cuiva. Nu putea suferi fericirea ce se zugrăvea pe fața Elenuței (AGÂR.). ◊ (tr.) Nemulțumirea se vedea zugrăvită pe toate fețele (FIL.). 8 tr. Analog, (lit.; compl. indică ființe, situații, întîmplări, stări sufletești etc.) A reda, a descrie, a prezenta, a înfățișa (sugestiv) prin cuvinte (într-o operă beletristică). Naturaliștii zugrăvesc cu predilecție ceea ce este odios (CĂL.). • prez.ind. -esc. /zugrav + -i.