ZUMZĂI, zumzăi, vb. IV. Intranz. (Despre insecte, mai ales despre albine; prin analogie despre diverse obiecte în mișcare repede) A produce un zgomot caracteristic; a bîzîi, a zbîrnîi. Zbîrnîie fusele, cîntă curelele, Zumzăie firele, subțirelele... DEȘLIU, G. 47. Mi-s dragi hulubii albi ce-mi ciugulesc din palme, Albine zumzăind lîngă aleie-n zori. STANCU, C. 49. Gloanțele zumzăiau pe deasupra lor, ca lăcustele, PAS, Z. III 219. ◊ Fig. Vîntul îmi flutură părul și visele, în suflet îmi zumzăie poeme-nescrisele. BENIUC, V. 55.