Definiția cu ID-ul 940133:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVÎNTURAT, -Ă, zvînturați, -te, adj. Ușuratic, flușturatic, nesocotit; p. ext. zburdalnic, zvăpăiat. Împotriva acestui fecior zvînturat al mazilului Antonie sînt și alte pîri. Stăpînul nostru l-a mai certat o dată pentru nebuniile lui. SADOVEANU, Z. C. 282. Alexandru ducea viață zvînturată de boier tînăr. id. P. 34. ♦ (Substantivat) Om flușturatic; p. ext. aventurier, vîntură-țară; pribeag. Un zvînturat! un englez care nu-i pasă nici de el, nici de treizeci de oameni ce-l însoțesc! La TDRG. La provocări sumețe de-un soi de zvînturat, Arunc disprețul. ALECSANDRI, T. II 81. Eu, un pribeag din lume, un zvînturat străin, în casa ta mănoasă căzut chiar din senin multă lume călcat-am, pribegind. ALECSANDRI, T. II 67.