zîmbitor, -oare adj. (despre oameni) Care zîmbește. Înalt, frumos, elegant și pururea zîmbitor (VLAH.). ♦ Ext. Care este surîzător, vesel, radios; care este prietenos. Era... zîmbitor ca o mireasă (VLAS.). ♦ (despre manifestări ale oamenilor sau despre fizionomia, privirea lor) Care denotă, exprimă veselie; ext. care exprimă prietenie. S-a îmbătat de privirile ei zîmbitoare (CA. PETR.). M-a întîmpinat cu ochi zîmbitori. • pl. -ori, -oare. /zîmbi + -tor.