ZÎMBITOR, -OARE, zîmbitori, -oare, adj. Care zîmbește, surîzător; vesel, radios, strălucitor. Spre Magda înainta zîmbitor un tînăr cu părul bălai și buclat. SADOVEANU, O. VII 91. De, don’ colonel – făcu Ștefan cu fața zîmbitoare – mai încercăm și noi marea cu degetul. REBREANU, R. II 71. (Poetic) N-am altă mîngîiere mai vie pe pămînt Decît să-nalț la tine duioasa mea gîndire, Steluță zîmbitoare, dincolo de mormînt! ALECSANDRI, P. A. 63.