Definiția cu ID-ul 939745:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZÎMBRE s. f. pl. Boală de care suferă caii și care se manifestă prin inflamarea gingiilor și prin ulcerații pe cerul gurii. ◊ Expr. (Despre oameni) A face zîmbre = a dori ceva foarte mult, a rîvni, a jindui după ceva. Făceai zîmbre, seara, cu alți copii; văzindu-i cum rup din mămăliga cît o roată de car. PAS, Z. I 13. Nu li se părea cuviincios să se uite în gura omului cînd mănîncă, nici să creadă că fac zîmbre așteptînd să fie poftiți la masă. CAMIL PETRESCU, O. II 194. – Variantă: zimbre (CREANGĂ, P. 116) s. f. pl.