Definiția cu ID-ul 1245804:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
zăblău2 s.n. (înv.,pop.) Țesătură (groasă) de cînepă sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; gener. țol, pătură. O laviță învelită cu rogojini și cu zăblaie (ODOB.). • pl. -aie. /<bg. зъбло.