ZĂHĂIALĂ s.f. (Mold.) Hărțuială. Dobitoacele mai multă zăhăială făciia turcilor decît cazacilor, că de trăsnite fugiia înapoi. URECHE. Nu trece ceie la ceștie, nice ceștie la ceielalți, nice face zăhăială, nemică. NECULCE; cf. M. COSTIN. ♦ Tulburare, neliniște. Fiind într-atîta zăhăială la suflet, i s-au arătat. . . chipul svintei cruci. DOSOFTEI, VS. Etimologie: zăhăi + suf. -eală. Vezi și zăhăi. Cf. calabalîc, dihonie, hăbrușag, învălușag, potcă, prigoană, vălășag, zarvă, zavistie; bușluială, gitrulam, giutruială, vălășag.