zăhărel sn [At: CARAGIALE, O. II, 96 / V: (reg) zâh~ / Pl: ~e / E: zahăr + -el] 1-2 (Șhp) Zahăr (1) (puțin). 3-4 (Pfm; îe) A duce (sau a purta) (pe cineva) (sau a se lăsa dus ori adus) cu zăhărelul A înșela (pe cineva) (sau a se lăsa înșelat) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare. 5 (Reg; lpl) Dulciuri (40). 6 (Bot; reg) Gheață (11) (Begonia semperflorens).