zălog² s.n. (pop.) Amanet, garanție, gaj; concr. obiect sau persoană lăsate garanție. M-au ținut zălog în biserică (STANCU). ◊ Expr. A-și lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mîinile dușmanului; a-și pierde viața; a se lăsa omorît. ◊ Fig. Moartea nu s-a mulțumit cu aceste zăloguri (CE. PETR.). ♦ Ostatic. ♦ (reg.) Sechestru; ipotecă. • pl. -uri. și (înv., reg.) zăloc, zoloc s. n. /<slav. залогъ.