zămorî vb. IV. 1 refl. (reg.) A-și astîmpăra în oarecare măsură foamea sau setea; a mînca sau a bea numai atît cît să-și țină zilele. Se zămorea și ea, sărmana, cum putea (CR.). 2 tr. (înv.) A slei de puteri, a istovi pe cineva. • prez.ind. -esc. /<slav. заморнтн; cf. ucr. заморися.