ZĂMORÎ vb. (Mold.) A chinui prin nemîncare, a slei de puteri, a istovi. Tată-său l-au băgat în temniță și l-au zămorît cu foamea. DOSOFTEI, VS. Și-mfâșură fier pregiur trupul său ca să să zămorască. DOSOFTEI, VS. Cu posturi lungi și sece își zămora trupul si-si curățea sufletul. CUVÎNT DE ÎNGROPARE. Etimologie: sl. zamoriti, ucr. zamorytysja. Vezi și zâmorîtură. Cf. a d e v ă s i (2), b ă t o g i, m î r ș ă v i, n e m o ș t i, v i t i o n i.