zăpor s.n. 1 (hidrol.) Îngrămădire de sloiuri de gheață care se formează primăvara într-un anumit punct al unui rîu (la coturi sau pe secțiuni de scurgere mai înguste), din cauza căreia se produc creșteri de nivel și inundații; ext. revărsare, inundație. Zăporul își tăiase cale (CHIRIȚ.). ◊ Expr. A pune zăpor = a) (despre cai) a nu voi să tragă; a se împotrivi. Caii... puseră zăpor (MACED.); b) (despre oameni) a refuza să facă ceva. 2 (reg.) Baraj artificial, făcut pentru a permite pornirea plutelor sau pentru funcționarea morilor de apă; apa oprită la baraj. 3 (înv.) Poprire; ext. sechestru. • pl. -oare. și (înv., reg.) zăbor s.n. /<sl. veche запоръ; cf. bg. запор.