zăvorî [At: HOGAȘ, DR. II, 61 / V: ~ri / Pzi: ~răsc / E: zăvor] 1-2 vtr (C. i. uși, porți sau, rar, ferestre) A (se) încuia cu zăvorul (1). 3 vt A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor (8), deplasarea unui organ mobil dintr-un sistem tehnic, fixându-l într-o anumită poziție. 4 vt A întemnița. 5 vt (Pop) A încătușa. 6 vt (Pop) A fixa sulul războiului de țesut cu ajutorul zăvorului (9).