zăvorî vb. IV. tr. 1 (compl. indică uși, porți, ferestre etc.) A încuia cu zăvorul. Am zăvorît imediat portița (POP.). ◊ Fig. Dureri ați zăvorît sub glie (GOGA). 2 A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă, fixîndu-l într-o anumită poziție. 3 (pop.) A băga, a lega pe cineva în cătușe, în fiare. • prez.ind. -ăsc. și zăvori vb. IV. /zăvor + -î.