Definiția cu ID-ul 918984:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMBELȘUGA, îmbelșughez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să rodească, să fie îmbelșugat. Sunînd grăunțele, pe bulgări plouă; Speranța, dragostea lui sfîntă, dorul De-a-mbelșuga cu munca lui ogorul, Le seamănă cu mîinile-amîndouă. VLAHUȚĂ, O. A. 28.