Definiția cu ID-ul 16011:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBLĂCIU, îmblăcie, s. n. Unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-o prăjină lungă la capătul căreia este legat un băț gros mobil și mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile de legume spre a li se scoate boabele. [Acc. și: îmblăciu] – Cf. îmblăti.