Definiția cu ID-ul 885553:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBLĂCIU, îmblăcie, s. n. (Înv.) Unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-o prăjină lungă la capătul căreia sunt legate un băț gros mobil și mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile de legume pentru a li se scoate boabele. [Acc. și: îmblăciu] – Cf. îmblăti.