îmbogățit, ~ă [At: MAIOR, IST. 258/13 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~iți, ~e / E: îmbogăți] 1 a Care a devenit bogat Si: îmburghezit (3), înavuțit, înstărit. 2 smf (Prt) Persoană care a făcut de curând avere prin mijloace necinstite Si: îmburghezit (4). 3 a (D. lucruri concrete sau noțiuni abstracte) Care a devenit mai numeros, mai complex Si: amplificat, dezvoltat.