îmbrâncire sf [At: (a. 1794) GCR. II, 153/22 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ri / E: îmbrânci] 1 Împingere a cuiva cu un brânci Si: busculadă, îmbrânceală (1), îmbrâncit¹ (1), îmbrâncitură (1) Vz ghiontuială. 2 Împingere bruscă și violentă, repetată, între mai multe persoane Si: îmbrânceală (2), îmbrâncit¹ (2), îmbrâncitură (2). 3 Dare afară Si: îmbrâncit¹ (3), îmbrâncitură (3). 4 Respingere bruscă Si: îmbrâncit¹ (4), îmbrâncitură (4). 5 Mers greu (din cauza bătrâneții, slăbiciunii, sărăciei) Si: îmbrâncit¹ (5). 6 (Înv; fig) Îndemnare insistentă către ceva Si: îmbrâncit¹ (6). 7 (Înv; fig) Stimulare. 8 (Înv; fig) Alungare.