O definiție pentru îmburdătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmburdătu sf [At: CHEST. II, 50 / Pl: ~ri / E: îmburda + -(ă)tură] (Reg) 1 Casă sărăcăcioasă. 2 Casă ruinată.

Intrare: îmburdătură
îmburdătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmburdătură
  • ‑mburdătură
  • îmburdătura
  • ‑mburdătura
plural
  • îmburdături
  • ‑mburdături
  • îmburdăturile
  • ‑mburdăturile
genitiv-dativ singular
  • îmburdături
  • ‑mburdături
  • îmburdăturii
  • ‑mburdăturii
plural
  • îmburdături
  • ‑mburdături
  • îmburdăturilor
  • ‑mburdăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)