îmbăta [At: PRAV. 1034 / S și: (înv) înb~ / Pzi: îmbăt / E: ml *imbibitare] 1-2 vtr A (face să ajungă sau) a ajunge în starea de beție Si: (pfm) a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) ameți, a (se) amnări, a (se) căli, a (se) cârpi, a (se) chercheli, a (se) cherchezi, a (se) flecni, a (se) flecui, a (se) învinoșa, a (se) rătuti, a (se) sfinți, a (se) tămâia, a (se) trăsni, a (se) turti. 3-4 vtr (Pfm; îe) A (se) ~ cuc (sau clei, criță, crup, lulea, tun, turtă) A (se) îmbăta (1-2) foarte tare. 5-6 vtr (Pfm; îe) A (se) ~ cu apă rece (sau chioară) A (se) zăpăci. 7-8 vtr (Pfm; îae) A (se) înșela. 9 vr (Pfm; îe) A se ~ lesne A nu ține la beție. 10 vt (Pan; d. mirosuri, arome puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția Si: a ameți. 11-12 vtr (Pan; fig) A (se) tulbura.