îmbătare sf [At: BIBLIA (1688), 184₁ / S și: (înv) înb~ / Pl: ~tări / E: îmbăta] 1 (Înv) Băutură alcoolică Si: (înv) îmbătătură. 2 Aducere în starea de beție Si: (pfm) afumare, aghesmuire, amețeală, amnăreală, căilire, cărpire, cherchelitură, flecnire (4), flecuire³ (4), învinoșare, rătutire, sfințire, tămâiere, trăsnire, turtire. 3 (Fig) Tulburare adâncă, plăcută, cauzată de miresme, senzații sau sentimente puternice Si:# amețeală, euforie, încântare.