ÎMPESTRIȚA, împestrițez, vb. I. Tranz. A face pestriț. (Fig.) Cu becul electric aprins pe noptieră, Grigore privea umbrele imobile ce împestrițau odaia cu niște amintiri împietrite. REBREANU, R. I 51. ◊ Refl. Lungul șanțului se împestriță de culorile năframelor. CAMILAR, TEM. 168.