ÎMPIEDICAT, -Ă, împiedicați, -te, adj. 1. (Despre animale) Care are picioarele legate (spre a nu putea fugi), căruia i s-a pus piedică. Dăm drumul cailor să pască împiedicați. STANCU, D. 254. ♦ (Despre vehicule sau roțile vehiculelor) Cu piedică, înțepenit. Începură să urce... șiruri lungi de care goale și să se întoarcă de la stîne, cu roțile dindărăt împiedicate în lanțuri. DUMITRIU, N. 199. 2. Fig. (Despre vorbă sau vorbire) Greoi, poticnit, încurcat. (Atestat în forma împiedecat) Fraze... mult mai împiedecate și mai puțin elegante. ODOBESCU, S. II 352. – Variantă: împiedecat, -ă adj.