ÎMPINGE (-ping; p. împinsei; part. împins) vb. tr. 1 A se opinti să miște din loc, să dea pe cineva sau ceva înainte sau înapoi. cu mîna sau corpul; a da brînci: ~ înainte, înapoi, mai departe; ~ de ușă afară; ~ înuntru; împinge pe cucoană- sa în heleșteu de se ’neacă (SB.); (P): o trag, nu vine. o ’mping, nu merge (ZNN.), ori-cum fac, nu pot s’o scot la capăt ¶ 2 ‡ A alunga, a izgoni: au venit cu oaste și au împins pre Roman-Vodă den țară (GR.-UR.) ¶ 3 Ⓕ A îmboldi, a îndemna: nu știu ce l-a împins la o astfel de hotărîre; de i-ar ~ păcatul să-mi deschidă ușa, halal să-mi fie (CRG.) [lat. impĭngĕre].