împletici [At: CANTEMIR, IST, 126 / V: (înv) ~teci, ~tuci, ~pre~ / Pzi: ~icesc / E: împleti + -ici] 1 vr (D. plante agățătoare) A se cățăra pe alte plante. 2 vr (D. șarpe) A se încolăci. 3 vr (Înv; d. oameni) A-și frânge mâinile de disperare. 4 vr (D. picioarele omului) A se împiedica. 5 vr (Pex; d. oameni) A merge clătinându-se. 6 vr (Fig; d. vorbe, gânduri) A se zăpăci. 7-8 vtr (D. obiecte) A (se) încurca. 9-10 vtr (D. obiecte) A (se) amesteca. 11-12 vtrr A (se) înlănțui unul de altul. 13 vr (Pan; d. limbă) A se încurca în timpul vorbitului. 14 vr (D. oameni) A articula cuvintele cu greutate.