împrejurare sf [At: MARCOVICI, D. 16 / V: (înv) ~egiu~ / Pl: ~rări / E: împrejura] 1 Cuprindere din toate părțile. 2 Învelire de jur-împrejur. 3 Încingere la brâu cu ceva. 4 (Înv) Împresurare. 5 (Înv) Împrejurime. 6 Situație în care se află cineva Si: circumstanță, întâmplare, ocazie. 7 (Îlav) După ~rări Potrivit situației. 8 (Îal) De la caz la caz. 9 (Înv) Asediu.