2 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPREU adv. La un loc; laolaltă, depreună, delaolaltă. – În + preună (< pre + una).

ÎMPREU adv. La un loc; laolaltă, depreună, delaolaltă. – În + preună (< pre + una).

împreu [At: PSALT. SCH. 3 / V: (înv) ~u[1] / E: în- + preună] 1 av La un loc. 2 av (Îe; rar) A fi – cu cineva A săvârși un act sexual. 3 av (Îae) A trăi în concubinaj. 4 a (Înv; îc) ~-formă Aceeași formă. 5 a (Înv; îc) ~-locuitor(iu) Conlocuitor. 6 av (Înv; îc) ~-lucra A conlucra. 7-8 a, smf (Înv; îc) ~-lucrător Colaborator (1-2). 9 a (Înv; îc) ~-lucrare Conlucrare. 10 av (Înv; îc) ~-sunătoare Consonantă. 11 a (Înv; îc) ~-vre(a)me Contemporaneitate. 12-13 av (Înv; îc) ~-vorbitor(iu) (Persoană) cu care se poartă o convorbire. 14 av În același timp. 15 a (Înv; îc) ~-ființă Aceeași ființă.

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall

ÎMPREU adv. La un loc, laolaltă. Noapte bună, soare sfînt, Pînă mîne! Noapte bună! Mîne iar vom fi-mpreună, Tu să rîzi și eu să cînt. COȘBUC, P. I 157. Și s-au adunat cu toatele la priveghi, și unde nu s-au așternut pe mîncate și pe băute, veselindu-se împreună. CREANGĂ, P. 34. Iar dacă împreună va fi ca să murim, Să nu ne ducă-n triste zidiri de țintirim. EMINESCU, O. I 129. Foaie verde ș-o alună, Merg drăguții împreună, Și mergeau, nu prea mergeau, Că deodată se opreau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 311. ◊ Loc. prep. Împreună cu... = la un loc cu..., laolaltă cu... Poftim, om bun, de-i ospăta împreună cu noi, ziseră cei doi drumeți călătorului străin. CREANGĂ, O. A. 266. De nu m-ar fi oprit văcarul satului, aș fi nimerit desigur și cîte un graure din cei care zboară printre vitele din cireadă și, împreună cu ciorile, se cocoțează jucînd pe spinarea boilor. ODOBESCU, S. III 23. Soarele acum asfințise, și luna împreună cu stelele se arătaseră pe cer. ALECSANDRI, O. P. 260.

ÎMPREU adv. În asociere unul cu altul (sau cu alții); laolaltă; la un loc. Ei merg ~. /în + pre + ună

împreună adv. în unire cu altul, în societate: a merge, a lucra împreună. [Lit. întrunit].

împreúnă adv. (în, pre și una). La un loc, în unire: a locui împreună cu altu, a pleca împreună cu altu. Odată, în acelașĭ timp saŭ și loc: a pleca împreună cu altu. – Vechĭ depreúnă.

ÎMPREUNA, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-.Prez. ind. și: (reg.) împreun] – Din împreună.

ÎMPREUNA, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-.Prez. ind. și: (reg.) împreun] – Din împreună.

adepreu[1] av vz împreună

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

împreuna [At: CORESI, E. 20/10, ap. COD. VOR. 160/6 / V: ~ura / Pzi: împreun, împreun / E: împreună] 1-2 vtr A (se) aduna Ia un loc. 3-4 vtr A (se) uni. 5-6 vtr A (se) îmbina. 7-8 vtrr (A săvârși sau) a face să săvârșească actul sexual. 9 vt (Rar) A întruni. 10-11 vtr A (se) căsători. 12 vr A se întâlni. 13 vt (Înv) A întâmpina.

ÎMPREUNA, împreun și împreunez, vb. I. Refl. 1. A se aduna la un loc, a se uni; a se îmbina. Cînd umbrele se împreunară în amurgul serii, Ileana se ridică de pe piatră. SLAVICI, N. I 65. Limba rîurilor blîndă, ale codrilor suspine, Glasul lumii, glasul mării se-mpreună-n infinit. EMINESCU, O. IV 119. ◊ Fig. Bătrînu-și pleacă geana și iar rămîne orb, Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreună. EMINESCU, O. I 98. ◊ Tranz. Mută fluvii și le împreună, Și le-abate albia străbună; Răsădește proaspătă pădure Pe întinderi de nisipuri sure. D. BOTEZ, F. S. 16. Înainte de a dormi, ea își împreuna mînile. EMINESCU, N. 67. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A întruni, a cumula. Emirii... pe lîngă autoritatea mireană împreunau și pe cea bisericească. BĂLCESCU, O. II 44. 2. (Despre ființe de sex opus) A se împerechea. Und’ s-a pomenit Și s-a auzit Să se-mperecheze, Să se-mpreuneze Porumbița albă Cu porumba neagră? TEODORESCU, P. P. 648. Unde s-au aflat Că s-a-mpreunat Corbi cu turturele, Șerpi cu floricele, Urși cu căprioare? ALECSANDRI, P. P. 117. – Accentuat și: împreun (EMINESCU, O. I 97).

A SE ÎMPREUNA pers. 3 se ~ea intranz. 1) (despre elemente concrete sau abstracte) A se uni, formând un tot organic; a se confunda; a se contopi; a se îmbina. 2) (despre ființe de sex opus) A realiza actul sexual (în vederea reproducerii); a se împerechea. /Din împreună

A ÎMPREUNA ~ez tranz. A face să se împreuneze; a îmbina; a contopi. ~ culorile. [Sil. îm-pre-u-] /Din împreună

împreuná v. a uni un lucru cu altul, a strânge la un loc. [Compus din în-pre-un].

împreún și -éz, a v. tr. Pun împreună, unesc. Împărechez. V. refl. Mă unesc: ramurile arborilor se împreună. Mă împărechez (vorbind de sexurĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împreu adv.

împreuna (a ~) (desp. -pre-u-) vb., ind. prez. 1 sg. împreunez, 3 împreunea; conj. prez. 1 sg. să împreunez, 3 să împreuneze

!împreuna (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreunea

împreuna vb. (sil. -pre-u-), ind. prez. 1 sg. împreunez/împreun, 3 sg. și pl. împreunează/împreu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPREU adv. 1. laolaltă, (rar) olaltă, (înv. și reg.) delaolaltă, (prin Munt.) tamba. (Au venit ~ la mine.) 2. dimpreună, laolaltă, (înv.) depreună. (Cu toții ~ să...) 3. v. alături.

ÎMPREU adv. v. concomitent, paralel, simultan, totdeodată, totodată.

ÎMPREU adv. 1. laolaltă, (rar) olaltă, (înv. și reg.) delaolaltă, (prin Munt.) tamba. (Au venit ~ la mine.) 2. dimpreună, laolaltă, (înv.) depreună. (Cu toții ~ să...) 3. alături, laolaltă. (Stau ~ pe marginea ferestrei.)

împreu adv. v. CONCOMITENT. PARALEL. SIMULTAN. TOTDEODATĂ. TOTODATĂ.

Împreună ≠ separat, răzleț

ÎMPREUNA vb. v. însuma, întruni.

ÎMPREUNA vb. 1. v. asambla. 2. v. îmbina. 3. a (se) îmbina, a (se) lega, a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ elementele într-un tot.) 4. v. îmbuca. 5. v. împerechea.

ÎMPREUNA vb. 1. a asambla, a fixa, a îmbina, a monta, a reuni, a uni. (A ~ elementele componente ale unui ansamblu.) 2. a (se) combina, a (se) îmbina, a (se) îngemăna, a (se) uni. (Cum ~ aceste elemente?) 3. a (se) îmbina, a (se) lega, a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ elementele într-un tot.) 4. a (se) goni, a (se) împerechea, a (se) încrucișa, (pop.) a (se) cățeli, a (se) însoți, (reg.) a (se) pui. (Animalele se ~.)

A împreuna ≠ a despreuna, a dezuni, a răzleți, a separa

A (se) împreuna ≠ a (se) despărți, a (se) separa

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

împreu adv. – La un loc, laolaltă. – Var. (înv.) preună. Megl. priună. De la un, prin intermediul compunerii preună (cf. sp. en uno). După Philippide, Principii, 92, de la o compunere lat. *in per una. A circulat și în trecut (sec. XVI-XVII) cu formele depreună, indepreună, adepreuna.Der. împreuna, vb. (a uni, a aduna, a strînge la un loc; a amesteca, a lega, a asocia; înv., a primi; refl., a se însoți, a face companie; refl., a se împerechea, a face actul sexual); împreunăciune, s. f. (înv., act sexual); împreunătură, s. f. (conjuncție; articulație); împreunător, adj. (care împreunează); neîmpreunare, s. f. (separație); despreuna, vb. (a separa, a despărți).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

n-am păscut porcii / gâștele / bobocii împreună! expr. nu suntem egali ca să-țí permit gesturi de familiaritate cu mine!

vorbim împreună și ne înțelegem separat prov. (adol.) folosit pentru a sublinia incompatibilitatea punctelor de vedere ale interlocutorilor.

Intrare: împreună
împreună adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • împreu
  • ‑mpreu
adepreună adverb
adverb (I8)
  • adepreu
Intrare: împreuna
împreuna1 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabație: îm-pre-u-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreunare
  • ‑mpreunare
  • împreunat
  • ‑mpreunat
  • împreunatu‑
  • ‑mpreunatu‑
  • împreunând
  • ‑mpreunând
  • împreunându‑
  • ‑mpreunându‑
singular plural
  • împreunea
  • ‑mpreunea
  • împreunați
  • ‑mpreunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împreunez
  • ‑mpreunez
(să)
  • împreunez
  • ‑mpreunez
  • împreunam
  • ‑mpreunam
  • împreunai
  • ‑mpreunai
  • împreunasem
  • ‑mpreunasem
a II-a (tu)
  • împreunezi
  • ‑mpreunezi
(să)
  • împreunezi
  • ‑mpreunezi
  • împreunai
  • ‑mpreunai
  • împreunași
  • ‑mpreunași
  • împreunaseși
  • ‑mpreunaseși
a III-a (el, ea)
  • împreunea
  • ‑mpreunea
(să)
  • împreuneze
  • ‑mpreuneze
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreună
  • ‑mpreună
  • împreunase
  • ‑mpreunase
plural I (noi)
  • împreunăm
  • ‑mpreunăm
(să)
  • împreunăm
  • ‑mpreunăm
  • împreunam
  • ‑mpreunam
  • împreunarăm
  • ‑mpreunarăm
  • împreunaserăm
  • ‑mpreunaserăm
  • împreunasem
  • ‑mpreunasem
a II-a (voi)
  • împreunați
  • ‑mpreunați
(să)
  • împreunați
  • ‑mpreunați
  • împreunați
  • ‑mpreunați
  • împreunarăți
  • ‑mpreunarăți
  • împreunaserăți
  • ‑mpreunaserăți
  • împreunaseți
  • ‑mpreunaseți
a III-a (ei, ele)
  • împreunea
  • ‑mpreunea
(să)
  • împreuneze
  • ‑mpreuneze
  • împreunau
  • ‑mpreunau
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreunaseră
  • ‑mpreunaseră
împreuna2 (1 -n) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreunare
  • ‑mpreunare
  • împreunat
  • ‑mpreunat
  • împreunatu‑
  • ‑mpreunatu‑
  • împreunând
  • ‑mpreunând
  • împreunându‑
  • ‑mpreunându‑
singular plural
  • împreu
  • ‑mpreu
  • împreunați
  • ‑mpreunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împreun
  • ‑mpreun
(să)
  • împreun
  • ‑mpreun
  • împreunam
  • ‑mpreunam
  • împreunai
  • ‑mpreunai
  • împreunasem
  • ‑mpreunasem
a II-a (tu)
  • împreuni
  • ‑mpreuni
(să)
  • împreuni
  • ‑mpreuni
  • împreunai
  • ‑mpreunai
  • împreunași
  • ‑mpreunași
  • împreunaseși
  • ‑mpreunaseși
a III-a (el, ea)
  • împreu
  • ‑mpreu
(să)
  • împreune
  • ‑mpreune
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreună
  • ‑mpreună
  • împreunase
  • ‑mpreunase
plural I (noi)
  • împreunăm
  • ‑mpreunăm
(să)
  • împreunăm
  • ‑mpreunăm
  • împreunam
  • ‑mpreunam
  • împreunarăm
  • ‑mpreunarăm
  • împreunaserăm
  • ‑mpreunaserăm
  • împreunasem
  • ‑mpreunasem
a II-a (voi)
  • împreunați
  • ‑mpreunați
(să)
  • împreunați
  • ‑mpreunați
  • împreunați
  • ‑mpreunați
  • împreunarăți
  • ‑mpreunarăți
  • împreunaserăți
  • ‑mpreunaserăți
  • împreunaseți
  • ‑mpreunaseți
a III-a (ei, ele)
  • împreu
  • ‑mpreu
(să)
  • împreune
  • ‑mpreune
  • împreunau
  • ‑mpreunau
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreunaseră
  • ‑mpreunaseră
împreura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împreuadverb

  • 1. La un loc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Noapte bună, soare sfînt, Pînă mîne! Noapte bună! Mîne iar vom fi-mpreună, Tu să rîzi și eu să cînt. COȘBUC, P. I 157. DLRLC
    • format_quote Și s-au adunat cu toatele la priveghi, și unde nu s-au așternut pe mîncate și pe băute, veselindu-se împreună. CREANGĂ, P. 34. DLRLC
    • format_quote Iar dacă împreună va fi ca să murim, Să nu ne ducă-n triste zidiri de țintirim. EMINESCU, O. I 129. DLRLC
    • format_quote Foaie verde ș-o alună, Merg drăguții împreună, Și mergeau, nu prea mergeau, Că deodată se opreau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 311. DLRLC
    • 1.1. În același timp. MDA2
    • chat_bubble rar A fi împreună cu cineva = a săvârși un act sexual. MDA2
      • chat_bubble A trăi în concubinaj. MDA2
    • chat_bubble locuțiune prepozițională Împreună cu... = la un loc cu..., laolaltă cu... DLRLC
      • format_quote Poftim, om bun, de-i ospăta împreună cu noi, ziseră cei doi drumeți călătorului străin. CREANGĂ, O. A. 266. DLRLC
      • format_quote De nu m-ar fi oprit văcarul satului, aș fi nimerit desigur și cîte un graure din cei care zboară printre vitele din cireadă și, împreună cu ciorile, se cocoțează jucînd pe spinarea boilor. ODOBESCU, S. III 23. DLRLC
      • format_quote Soarele acum asfințise, și luna împreună cu stelele se arătaseră pe cer. ALECSANDRI, O. P. 260. DLRLC
    • chat_bubble învechit compus Împreună-formă = aceeași formă. MDA2
    • chat_bubble învechit compus Împreună-locuitor(iu) = conlocuitor. MDA2
      sinonime: conlocuitor
    • chat_bubble învechit compus Împreună-lucra = conlucra. MDA2
      sinonime: conlucra
    • chat_bubble învechit compus Împreună-lucrător = colaborator. MDA2
      sinonime: colaborator
    • chat_bubble învechit compus Împreună-lucrare = conlucrare. MDA2
      sinonime: conlucrare
    • chat_bubble învechit compus Împreună-sunătoare = consonantă. MDA2
      sinonime: consonantă
    • chat_bubble învechit compus Împreună-vre(a)me = contemporaneitate. MDA2
    • chat_bubble învechit compus Împreună-vorbitor(iu) = (persoană) cu care se poartă o convorbire. MDA2
    • chat_bubble învechit compus Împreună-ființă = aceeași ființă. MDA2
etimologie:
  • În + preună (din pre + una). DEX '09 MDA2 DEX '98

împreuna, împreunezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd umbrele se împreunară în amurgul serii, Ileana se ridică de pe piatră. SLAVICI, N. I 65. DLRLC
    • format_quote Limba rîurilor blîndă, ale codrilor suspine, Glasul lumii, glasul mării se-mpreună-n infinit. EMINESCU, O. IV 119. DLRLC
    • format_quote figurat Bătrînu-și pleacă geana și iar rămîne orb, Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreună. EMINESCU, O. I 98. DLRLC
    • format_quote Mută fluvii și le împreună, Și le-abate albia străbună; Răsădește proaspătă pădure Pe întinderi de nisipuri sure. D. BOTEZ, F. S. 16. DLRLC
    • format_quote Înainte de a dormi, ea își împreuna mînile. EMINESCU, N. 67. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv rar Cumula, însuma, întruni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Emirii... pe lîngă autoritatea mireană împreunau și pe cea bisericească. BĂLCESCU, O. II 44. DLRLC
  • 2. reflexiv reciproc tranzitiv factitiv A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împerechea
    • format_quote Und’ s-a pomenit Și s-a auzit Să se-mperecheze, Să se-mpreuneze Porumbița albă Cu porumba neagră? TEODORESCU, P. P. 648. DLRLC
    • format_quote Unde s-au aflat Că s-a-mpreunat Corbi cu turturele, Șerpi cu floricele, Urși cu căprioare? ALECSANDRI, P. P. 117. DLRLC
  • comentariu Accentuat și: împreun. DLRLC
etimologie:
  • împreună DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.