împuiere sf [At: ATILA, P. 162 / V: (înv) ~iare / Pl: ~ri / E: împuia] (Pop) 1 Naștere a unor pui de către animale Si: cățelire, fătare, înmulțire, plodire. 2 (Fig) Întindere a bubelor. 3 Încolțire a dragostei. 4 Amețire cu vorba, repetând mereu același lucru. 5 Împodobire cu ornamente Si: împestrițare.