ÎMPĂIENJENIT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. Bolțile umede și împăienjenite ale vechilor noastre monăstiri. ODOBESCU, S. II 236. 2. Fig. (Despre ochi) Tulbure; congestionat, injectat. Ciocneau, și-i vedeai cu ochi împăienjeniți, cum golește fiecare paharul. PAS, Z. I 312. – Variante: împainjinit, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. III 33), împăinjenit, -ă (V. ROM. martie 1954, 105), păinjenat, -ă (MACEDONSKI, O. III 50), painjenit, -ă (HOGAȘ, M. N. 42), păinjenit, -ă (CREANGĂ, A. 54, EMINESCU, N. 36) adj.