Definiția cu ID-ul 964708:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎNCERCARE. Subst. Încercare, încercat, cercare (pop.), tentativă, probă, probare, probăluire (înv. și reg.), ispită (înv.), ispitire (înv.); tatonare, sondaj (fig.), sondare (fig.). Experimentare, verificare; experiment, experiență. Dibuială, dibuire, dibuit. Aventură, hazard, risc. Cercător (înv.); experimentator; căutător. Pilot de încercare. Adj. De încercare, de probă; experimental. Încercat, cercat (pop.), ispitit. Vb. A încerca, a cerca (înv.), a proba, a probălui (înv. și reg.), a ispiti (înv.), a face încercări, a pune la încercare, a face (o) probă (probe); a tatona, a tatona terenul, a sonda (fig.). A experimenta, a verifica. A căuta să..., a face tot posibilul. A intenționa, a avea intenția; a face o tentativă. A se aventura, a se hazarda, a risca, a se încumeta, a cuteza. Adv. De încercate, de probă; (în mod) experimental. V. efort, experiență, inițiativă, început.