Definiția cu ID-ul 919996:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCHEIERE, încheieri, s. f. Acțiunea de a (se) încheia și rezultatul ei. 1. Parte finală, punct final; sfîrșit. În încheiere, conferențiarul a dat unele îndrumări. ♦ Concluzie. Toate generalizările, toate descoperirile științifice le întrebuințează pentru a scoate cu orice preț încheieri potrivite cu temperamentul, cu caracterul său. GHEREA, ST. CR. II 298. Era în natura spiritului lui... de a se conduce, în toate cercetările și încheierile sale sociale, de idei abstracte. IONESCU-RION, C. 53. 2. Întocmire a unui contract, a unei învoieli etc. Organizațiile democratice internaționale... au chemat cu hotărîre pe toți oamenii muncii, bărbați și femei, să acționeze în comun pentru încheierea unui pact al păcii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2671. Porunci logofătului să înceapă de mîine chiar încheierea învoielilor și într-o săptămînă să isprăvească cu toți. REBREANU, R. I 295.