închís, -ă adj. (d. închid. V. inclus). Cuprins între părețĭ saŭ îngrădit: banĭ închișĭ în ladă, sat închis între munțĭ. Pus la închisoare: om închis. Fig. Necomunicativ, tăcut, mocnit: om închis. Întunecat: coloare închisă. Înfundat: sunet închis. Adv. În mod închis, înfundat: a răsuna închis.