ÎNCINGE¹ (-cing) vb. tr. și refl. 1 A (-și) înfășura, a(-și) strînge mijlocul corpului cu o cingătoare, cu un brîu, etc.: tot Românul poartă cingătoare și știe ce va să zică a ~ (ALECS.); se încinge cu sabia ..., își ia ranița în spate și pușca de-a umăr (CRG.) ¶ 2 A strînge: e ceva vare o încinge și-i sdrobește oasele (DLVR.) [lat. in-cĭngĭĕre]