ÎNCLEȘTA (-tez) vb. tr. și refl. 1 A (se) prinde, a (se) strînge ca într’un clește: de frică, s’a încleștat de gîtul lui moș Nichifor (CRG.); Mihaiu, încleștîndu-i-se mîna pe dînsa (= pe suliță) ... nu o slăbi nici cît (ISP.); Se ’ncleștează între dînșii, se bat ca niște turbați (LET.); a i se ~ gura, a) a se înțepeni fălcile, în cît să nu mai poată vorbi: i s’a încleștat gura și a înghețat de frică (CRG.); b) a amuți pe veci, a muri: mai mult n’a putut grăi ..., căci i s’a încleștat gura pe vecie (RET.) ¶ 2 Ⓕ Dorul de acasă mă încleșta de inimă (GN.).