încolți [At: CANTEMIR, ap. TDRG / Pzi: ~țesc / E: în + colț] 1 vi (D. plante) A răsări din pământ Si: a germina. 2 vi (Fig; d. idei) A începe sa se dezvolte Si: a apărea, a se ivi, a se naște. 3 vt (D. animale) A înfige colții spre a mușca. 4 vt (Fig) A înconjura din toate părțile, fără a mai da posibilitatea de retragere Si: a ataca, a constrânge. 5 vt (Pfm; fig; îe) Mă ~țesc nevoile Nu mă lasă nevoile. 6 vt (Fig; d. abstracte) A copleși. 7-8 vtr (Pop; fig) A face aluzii răutăcioase la adresa cuiva Si: a (se) înțepa. 9 vr (Îrg) A se prinde puternic de ceva Si: a se încleșta (6).