încondeia vt [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / P: ~de-ia / Pzi: ~iez, (înv) încondei / E: în- + condei] 1 (Înv) A trasa o linie cu condeiul. 2 (Spc; d. ouă) A desena cu ceară înainte de a băga în vopsea. 3 (Pex) A împodobi ouăle de Paști, obiectele de ceramică etc. cu desene făcute cu condeiul. 4 (Pop; fig) A înnegri sprâncenele cu creionul. 5 (Pop; fig) A vorbi de rău pe cineva Si: a calomnia, a defăima, a ponegri. 6 (Îrg) A lăsa urme de murdărie Si: a murdări, a stropi. 7 (Îrg) A face farmece cu scopul de a vindeca un bolnav.