Definiția cu ID-ul 920302:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCONDEIA, încondeiez (pers. 3 și încondeie), vb. I. Tranz. 1. A desena, a împodobi cu diferite modele, cu ajutorul unui condei sau prin alte mijloace. Scobeau lemne și le încondeiau cu un cui înroșit în foc. PAS, Z. I 159. ◊ Fig. Și sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie, Ce o singură trăsură măiestrit le încondeie. EMINESCU, O. I 79. ◊ Refl. pas. În vinerea dinaintea paștilor se încondeie ouăle și se roșesc cu băcan. TEODORESCU, P. P. 585. 2. Fig. A vorbi de rău pe cineva, a defăima, a calomnia; a ponegri, a bîrfi. Îl încondeia cu toate păcatele și-l făcea de batjocură în fața judecătorului. PAS, Z. I 151. La-mpăratul se ducea, Pe Deliu... încondeia. TEODORESCU, P. P. 580.