încopciere sf [At: DA / P: ~ci~e~ / V: (înv) ~iare / Pl: ~ri / E: încopcia] (Rar) 1 Fixare a unei copci¹ Si: (rar) încopciat¹ (1), (înv) încopcietură (1). 2 Închidere a unei copci¹ Si: (rar) încopciat¹ (2), (înv) încopcietură (2). 3 Închidere a unei haine cu copci¹ Si: (rar) încopciat¹ (3), (înv) încopcietură (3). 4 Îmbinare a două piese de tablă prin introducerea limbilor uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc Si: (rar) încopciat¹ (4), (înv) încopcietură (4).