ÎNCOTOȘMĂNA, încotoșmănez, vb. I. Refl. (Despre persoane) A se îmbrăca cu multe haine, a se îmbrăca gros, a se înfofoli. Dochia... iute s-a încotoșmănat în cele nouă cojoace. VLAHUȚĂ, O. A. 411. – Variante: (rar) încotoșma (CONTEMPORANUL, V_II 391) vb. I, încotoșmăni, încotoșmănesc (DUMITRIU, N. 87), vb. IV.