Definiția cu ID-ul 920374:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCREMENIT, -Ă, încremeniți, -te, adj. Oprit brusc pe loc, rămas în nemișcare; înțepenit, nemișcat, neclintit; p. ext. (despre persoane) înmărmurit, înlemnit, consternat. Nu venea de nicăieri nici o adiere de vînt. Sus pe cer un uliu plutea într-o rotire largă, cu aripile desfăcute, încremenite ca într-un tablou. MIHALE, O. 409. Am stat încremenit sub groaza celor ce aveau să se întîmple. VLAHUȚĂ, O. A. 495. Holbînd ochii lung prin casă, o cuprinde spaimă și remîne încremenită. CREANGĂ, P. 27. Rămăsei încremenit la o așa ciudată priveliște. ALECSANDRI, C. 111. ◊ (Poetic) Fulger lung încremenit Mărginește munții negri în întregul asfințit. EMINESCU, O. I 148.