ÎNCREȚIT², -Ă, încrețiți, -te, adj. Care are sau face crețuri; (despre țesături) cusut cu încrețituri, cu cute. Fusta îi este înflorată, încrețită. STANCU, D. 75. Prin cîmpia dreaptă adia un vînt subțire de vară și apa care curgea prin apropierea tîrgușorului sclipea încrețită în bătaia luminii. SADOVEANU, O. I 183. Lungi perdele încrețite, care scînteie ca bruma. EMINESCU, O. I 152. ♦ (Despre chipul omului, în special despre frunte și sprîncene) Plin de cute, zbîrcit; p. ext. posomorît, încruntat. Fruntea-i era încrețită, iar mustețele mari erau date după oală. DUNĂREANU, CH. 16. Mereu sta încrețită și sumbră a lui frunte. MACEDONSKI, O. I 256. Posomorît... cu sprincenele-ncrețite. CONTEMPORANUL, I 234.